English
 Romana
Ministerul Apararii
Home  Newsroom  Features  Pacificatorii moldoveni în Africa. (Partea I)

Pacificatorii moldoveni în Africa. (Partea I)




 

Ofiţerii Armatei Naţionale participă, în calitate de observatori militari, în misiuni sub egida ONU din 2003. Circa 70 de militari au avut misiuni în Liberia, Sudan şi Coasta de Fildeş. În prezent, 6 ofiţeri moldoveni desfăşoară misiuni sub egida ONU
 
La mii de km distanţă de acasă, într-o zonă răvăşită de conflicte, rămasă între hotarele trecutului,   militarii moldoveni au venit să promoveze pacea şi înţelegerea. Despre cum s-au adaptat noii realităţi, ce gînduri şi emoţii îi încearcă pe pacificatorii moldoveni ne-am propus să aflăm pe trepte. Militarii moldoveni care desfăşoară misiuni de observatori militari în Liberia, Sudan şi Coasta de Fildeş sînt la primul contact cu presa militară.
 
Operaţiunea de menţinere a păcii sub egida ONU în Coasta de Fildeş
 
Operaţiunea ONU din Coasta de Fildeş a început să funcţioneze la 4 aprilie 2004, înlocuind Misiunea ONU din Coasta de Fildeş (MINUCI), o misiune politică înfiinţată de Consiliul de Securitate în mai 2003 şi avînd ca mandate facilitatea aplicării de către poporul ivorian a Acordului de pace semnat în ianuarie. În prezent, în Coasta de Fildeş desfăşoară mandate de observatori militari 3 ofiţeri din Armata Naţională. Coasta de Fildeş (oficial Côte d’Ivoire) este o ţară din Africa cu capitala în Yamoussoukro care continuă să fie frămîntată politic. Se învecinează cu Liberia, Guineea, Mali, Burkina Faso, Ghana şi are ieşire la Oceanul Atlantic în Golful Guineea. Aceasta se află pe coasta Africii de Vest şi are o suprafaţă de aproximativ 330000 km pătraţi. Statul este delimitat la est de Ghana, la nord de Burkina Faso şi Mali, precum şi la vest de Guineea şi Liberia. Potrivit formei de guvernare este republică - parlament unicameral, Adunarea Naţională este cu 225 de scaune, membrii fiind aleşi prin vot popular o dată la 5 ani. Ţara este divizată în regiunea de nord care este controlată de rebeli şi cea de sud controlată de autorităţile guvernamentale. Deviza naţiunii este “Unitate, disciplină şi muncă”.
 
 Din inimă de pacificator
 
Maiorul Sergiu Cirimpei a primit mandatul de pacificator pentru Coasta de Fildeş la 6 martie 2010, după ce a urmat o pregătire adecvată pentru desfăşurarea acestui tip de misiuni în ţară. După 9 luni de executare a mandatului ONU în postura de observator militar, maiorul Cirimpei ne scrie că face faţă cu uşurinţă situaţiei în misiunea primită. „Cred că datorită instruirii pentru adaptabilitate sporită pe care am primit-o în Batalionul cu Destinaţie Specială, pînă a merge în misiune, am păşit „uşor” pe tărîmul acestui stat şi nu am avut dureri de cap la îndeplinirea misiunilor puse în faţă. Primele zile în Coasta de Fildeş nu mi-au părut deosebite. În afară de faptul că era foarte cald, a fost exact ca orice altă dată cînd plecam din ţară”, zice pacificatorul moldovean. Iniţial, maiorul Cirimpei a fost repartizat în grupa de observatori militari Bouna, regiunea Zanzan. “Iar după 6 luni de serviciu, am fost detaşat în grupa Yamoussoukro”, ne scrie ofiţerul. Oraşul Yamoussoukro se află la aproximativ 230 km nord vest de Abidjan (capitala administrativă a statului). Yamoussoukro are o populaţie de aproximativ 230 mii locuitori ce aparţin, aproape în întregime, grupei etnice Baule.
Funcţia pe care o îndeplineşte maiorul Cirimpei în cadrul contingentului multinaţional vizează planificarea misiunilor grupei, actualizarea hărţilor şi a bazelor de date, întocmirea rapoartelor şi a totalizărilor ce ţin de executarea patrulelor, instructarea efectivului grupei pentru acţiuni în cazuri excepţionale. „În afară de aceasta, la fel ca şi camarazii mei, execut patrule în aria de responsabilitate a grupei”. Pentru maiorul Cirimpei nu a existat nici un hop care să-i reducă din convingerea că se află în rolul şi locul potrivit. Deşi, ineditul, impactul cu o nouă civilizaţie întotdeauna iscă o serie de întrebări şi kilometri de răspunsuri uneori prea sărăcăcioase, nerezistente şi umede la fel ca pereţii din locuinţele băştinaşilor din Coasta de Fildeş. Este ţara altor oameni, nu a ta, oameni care însă „te tratează cu respect şi cred în tine. Oameni care, în pofida tuturor neajunsurilor, sînt fericiţi, nu sînt mercantili, se bucură de rude, de darurile naturii, se bucură de viaţă”, aşa s-a zugrăvit prima impresie a pacificatorului moldovean Sergiu Cirimpei pe tabloul continentului african care mai are multe de spus.
Fiecare zi în Coasta de Fildeş te aşează în băncile şcolii unde se învaţă ABC-„darul” vieţii. „Datorită faptului că operaţiile de menţinere a păcii sînt diferite de alt tip de operaţii, pentru că sînt foarte sensibile de felul lor, în fiecare zi am avut de învăţat cîte ceva, aşa precum ar fi să fiu mai calm şi să primesc mai uşor tradiţiile, cultura aborigenilor”. Cu băştinaşii, ofiţerul intră des în contact atît pe timpul executării misiunilor de patrulare, cît şi în afara orelor de muncă. Dumnealui ne spune că cuvintele sînt cele care i-au mijlocit drumul spre inimile populaţiei băştinaşe. „Iniţial, toţi localnicii aveau o atitudine foarte bună faţă de pacificatori. Acum însă, după alegerile prezidenţiale în Coasta de Fildeş din 28 noiembrie 2010, adepţii ex-preşedintelui (domnul Laurent Gbagbo), precum şi forţele guvernamentale loiale ex-preşedintelui au o atitudine neprietenoasă, uneori ostilă faţă de pacificatori”, subliniază domnul maior.
Potrivit surselor mass-media, alegerile din toamna anului 2010 în Coasta de Fildeş au dus la o situaţie fără precedent, după ce ambii candidaţi la alegerile prezidenţiale au declarat că sînt învingători şi au numit fiecare cîte un premier. La alegeri au participat fostul preşedinte, Laurent Gbagbo şi liderul Opoziţiei, Alassane Ouattarra. În acea perioadă, transmiteau sursele internaţionale mass-media, mii de oameni s-au adunat pe străzile din Abidjan, la demonstraţii spontane antifranceze. Iar forţele militare loiale lui Laurent Gbagbo, care a refuzat să demisioneze după disputatele alegeri prezidenţiale, au început să atace şi să incendieze vehiculele ONU din Abidjan.
 
Operaţiunea de menţinere a păcii sub egida ONU în Liberia
 
Misiunea ONU din Liberia a fost înfiinţată în baza rezoluţiei 1509 / 2003 a Consiliului de Securitate ONU pentru a contribui la aplicarea acordului de încetare a focului şi la derularea procesului de pace; a proteja angajaţii ONU, civilii şi facilităţile; a sprijini activităţile de asistenţă umanitară şi din domeniul drepturilor Omului; a asista autorităţile în procesul de reformă a instituţiilor naţionale de securitate, inclusiv prin programe de formare profesională a poliţiştilor şi a unei armate noi, restructurate. Actualmente, în Liberia desfăşoară mandate de observator militari doi ofiţeri ai Armatei Naţionale.
 
Liberia între realitate şi imaginaţie
 
“Încă din primele zile mi-am dat seama că nu va fi o misiune uşoară”, ne scrie domnul locotenent-colonel Vasile Croitoru care desfăşoară mandatul de observator militar în Republica Liberia.
 
Încă de la sosirea pe tărîmul liberian, locotenent-colonelul Vasile Croitoru a constatat că misiunea nu va fi dintre cele mai uşoare. Ţara contrastelor nu l-a primit cu braţele deschise, iar cea mai grea încercare nu a ezitat să vină din primele clipe. „Canicula din primele zile venea să-mi facă viaţa un coşmar”, scrie locotenent-colonelul Croitoru. Aşa că, primul lucru pe care l-a procurat ofiţerul moldovean în Africa a fost un termoreglor vechi, “dar util, pe care l-am instalat în odaia pe care o închiriez”. Privaţiunile locului în care lumea uită de tine l-au determinat pe ofiţerul nostru să-şi pună în aplicare dexteritatea în improvizarea celor mai utile lucruri de pe lîngă gospodărie. „Aici nu poţi să ceri prea multe, pentru că infrastructura statului a fost distrusă în urma unui război civil devastator cu durata de 14 ani. De aceea, încercam să îmbunătăţesc pe cît posibil condiţiile de cazare personale”, povesteşte observatorul moldovean. Fiecare zi în Liberia aduce ceva nou, care îi descurajează uneori pe cei care veneau să promoveze pacea aici. Pe lîngă lupta cu „palmele soarelui” şi preocupările intelectuale legate de îmbunătăţirea condiţiilor de trai, cea mai importantă şi „dureroasă” încercare de aici era legată de procurarea hranei. „Aici se găsesc în abundenţă fructele tropicale, cu care însă nu te ţii sătul şi lipsesc totalmente legumele. Doar în capitala ţării, Monrovia, care are o densitate de 425.000 locuitori, unde mergem cam o dată la două luni, se poate de găsit şi procurat condimente la preţuri extrem de mari - de exemplu, 1 kg cartofi la preţul de $ 6 SUA”. De menţionat că un dolar liberian valorează 0.0138 dolari SUA. Luxul luminii era rezervat pentru locuitorii din Liberia. Cu ajutorul unui generator, doar ONU şi unii agenţi se asigurau cu energie electrică.
Lumea este foarte amabilă şi deschisă, dar şi la limitele disperării. “Încerci să fii prietenos cu ei, pentru că te privesc cu speranţă”. În ce cred şi la ce speră localnicii mai este o taină pentru domnul locotenent-colonel Vasile Croitoru pe care speră să o descopere pînă la sfîrşitul mandatului.
Pentru că este un observator foarte activ, după o serie de evaluări, locotenent-colonelul Vasile Croitoru a fost numit la funcţia şef al echipei de Observatori Militari (Team Leader) şi a fost repartizat într-o zonă de responsabilitate cu un grad sporit de risc. “Am primit în responsabilitate zona care are hotar cu Siera Leone şi Guinea, ţări cu aceleaşi probleme ca şi Liberia, uneori mai mari”. Iar după 6 luni de serviciu, în care s-a bucurat de aprecierea colegilor din contingentul multinaţional, a fost transferat într-un alt perimetru care, cu toate neajunsurile de acolo, în scurt timp a ajuns un loc de vis în comparaţie cu locaţiile de la hotarele “de foc” în care a primit repartiţie în fază iniţială. Domnul locotenent-colonel are în subordine 10 ofiţeri “de diferite naţionalităţi, căpitani şi locotenent-colonei, iar între noi se realizează un transfer real de experienţă” - afirmă dumnealui.
 
 
Operaţiunea de menţinere a păcii sub egida ONU în Sudan
 
După un tragic război civil în Sudan, între nordul dominat de musulmani şi sudul ce doreşte obţinerea independenţei, război care a făcut două milioane de victime, a fost semnat un acord de pace, conform căruia părţile semnatare au anumite obligaţiuni. Misiunea ONU în Sudan are menirea de a monitoriza implementarea acordului, Acordului Lărgit de Pace semnat la 9 ianuarie 2005 de guvernul sudanez şi Mişcarea (sau Armata) de Eliberare Populară din Sudan, îndeplinirea unor funcţii legate de asistenţa umanitară, precum şi protejarea şi promovarea drepturilor Omului.
 
Ochii trişti ai copiilor sudanezi
 
Din timpul Războiului din Golful Persic, cînd Sudan s-a declarat de partea dictatorului irakian Saddam Hussein, ţara traversează o perioadă de izolare politică. Din 1983, aici se desfăşoară un război tragic civil între nordul dominat de musulmani şi sudul care urmăreşte obţinerea independenţei. Sudanul este condus de fundamentalişti islamici din nordul populat de arabi. Prin intermediul a două dictaturi militare, aceştia şi-au supus cu cruzime minorităţile religioase de creştini şi de animişti, care locuiesc în sud. După un război civil care a durat aproape douăzeci de ani şi a făcut aproape două milioane de victime, în 2003 - 2004 negocierile pentru pace au înregistrat progrese. La 5 ianuarie 2005, s-a semnat Tratatul de pace de la Naivasha.
Sudan este cel mai mare stat din Africa şi al zecelea stat din lume ca mărime. Cu cît se înaintează spre sud, cu atît vegetaţia este mai săracă. La sud, în depresiunea Nilului Alb, se întind pădurile tropicale şi marea mlaştină Sudd. La graniţa cu Egiptul, în nordul Sudanului, pe ambele maluri ale Nilului se află deşerturi în continuă expansiune. Dar pe cît de mare este statul, pe atît de deprimantă atmosfera întîlnită în rîndul aborigenilor. “Cu toate că capitala statului, oraşul Khartoum, este cel mai dezvoltat din ţară (acolo am parcurs cursul introductiv de 3 săptămîni) e total diferit de acasă, ori chiar de multe alte oraşe occidentale. Cultura acestui oraş şi a nordului ţării în general este una similară ţărilor musulmane. Primele zile în această ţară le pot asemăna cu sunetul religios de la ora 5 dimineaţa al moscheelor, cu străzile aglomerate în drumul pe care urma să-l fac pînă la Statul Major şi nu în ultimul rînd, căldura care din cauza aerului uscat e mai greu de suportat”, povesteşte căpitanul Ion Ţinevschi. Totuşi, acest tablou sumbru nu l-a descurajat pe observatorul nostru, pentru că ştia că degrabă va primi repartizare în sudul ţării, acolo unde a aflat din spusele colegilor că viaţa e mai bună, lucru care s-a adeverit. 
Căpitanul Ion Ţinevschi este la prima misiune de observator militar ONU, pentru care a optat voluntar. „Orice am întîlnit în activitatea mea de observator militar, pînă în prezent, a fost o experienţă deosebită”, destăinuie ofiţerul moldovean. Cu toate că emoţiile începutului au trecut demult, undeva în stomac se mai ascund „fluturaşi” în fiecare dimineaţă cînd căpitanul Ţinevschi pleacă în misiune de patrulare în aria de responsabilitate. Experienţa trăită de ofiţerul moldovean vine să ne descopere o altă lume cunoscută de noi cu „case mici denumite ,,tucul” construite din stuf şi lut, asemănătoare unor colibe. Mi se întîmplă multe lucruri stranii aici. Văd oameni semigoi, foarte slabi şi foarte mulţi copii, dar puţini dintre ei cu zîmbetul pe buze”, zice observatorul moldovean. Şi multă disperare împletită cu o speranţă care porneşte din inima acestor oameni care trăiesc la hotar cu jungla şi care poate să pară aberantă pentru unii oameni care au crescut în alte condiţii. Dar chiar dacă oamenii sînt debusolaţi şi deprimaţi, aceşti oameni uimesc prin cunoştinţele lor şi setea de cunoaştere. Localnicii sînt permanent ocupaţi. Activităţile de bază aici le constituie pescuitul, creşterea bovinelor, importul fluvial de bunuri şi mărfuri din alte regiuni ale ţării şi din ţările vecine.
În cadrul grupului de observatori militari, căpitanul Tinevschi este persoana responsabilă pentru planificarea activităţii grupului. “De 4-5 ori pe săptămînă, fiecare observator militar este implicat în patrule în aria de responsabilitate, ce au drept scop monitorizarea şi observarea securităţii în regiune. Localnicii, deşi speriaţi puţin de uniforma militară, sînt destul de amabili şi binevoitori, dornici de a împărtăşi problemele cu care se confruntă în viaţa de zi cu zi”, menţionează căpitanul Ion Ţinevschi.
 
Spiritul sărbătorilor de iarnă pe tărîmul african
 
Ofiţerii moldoveni, deşi departe de casă, au întîlnit creştineşte sărbătorile de iarnă. În Sudan s-a pregătit o masă cu bucate dintre cele mai gustoase, “am aprins un rug mare în jurul căruia ne-am adunat toţi membrii numeroasei noastre familii de pacificatori şi am savurat din muzica cu ritm de sărbătoare”, zice căpitanul Ion Ţinevschi. „În Coasta de Fildeş, aspectul întîlnirii sărbătorilor de iarnă se aseamănă în linii generale cu al nostru. Băştinaşii sărbătoresc acest eveniment în sînul familiilor”, ne scrie maiorul Sergiu Cirimpei. Iar în Liberia, locotenent-colonelul Vasile Croitoru ne zice că a procurat un brăduţ artificial pe care l-au împodobit cum se cuvine. “În colectiv, avem şi cîţiva musulmani care au avut parte de toată atenţia noastră”, afirmă locotenent-colonelul Croitoru. Dumnealui subliniază la fel că în perioada sărbătorilor sporeşte numărul de cazuri excepţionale şi de furturi. “Lucru care se întîmplă din motivul că rata şomajului în Liberia depăşeşte 85%, dar fiecare vrea să sărbătorească”.
 
 (Va continua)
 

Locotenent major Inga Mihailova


© 2011 Ministry of Defense.
All rights reserved.

Resources

Ministry of Defense

e-mail: [email protected]

General Staff

e-mail: [email protected]

Social Media