English
 Romana
Ministerul Apararii
Home  Newsroom  Features  Pacificatorii moldoveni în Africa (Coasta de Fildeş) (Part. II)

Pacificatorii moldoveni în Africa (Coasta de Fildeş) (Part. II)




 

“Dorul de casă nu îl poţi depăşi, te poţi doar deprinde cu el ...”
 
Criza post electorală în Coasta de Fildeş
 
Alegerile din 28 noiembrie 2010 în Coasta de Fildeş au adîncit criza politică deja existentă şi au provocat o instabilitate deosebită din punct de vedere al securităţii. Şi, totodată, a pus în dificultate sarcina pacificatorilor. “După ce Comunitatea Internaţională l-a recunoscut pe domnul Ouattara învingător, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană au impus sancţiuni ex-preşedintelui Gbagbo si apropiaţilor săi. Totodată, Banca Mondială şi Banca Centrală a Africii de Vest au blocat accesul lui Gbagbo la orice tip de finanţare. În partea de sud a ţării, în special în oraşul Abidjan şi împrejurările acestuia, au loc ciocniri între reprezentanţii celor 2 tabere politice, care, pînă în prezent, s-au soldat cu moartea a peste 271 persoane”, povesteşte maiorul Sergiu Cirimpei.
De la observatorul nostru aflăm că autorităţile guvernamentale (pro-Gbagbo) manifestă o atitudine neprietenoasă, uneori ostilă faţă de ONU (Gbagbo a ordonat expulzarea trupelor ONU din ţară), pe cînd cele recunoscute (foştii rebeli) au o atitudine mult mai bună, “evident, din motivul că liderul lor (Ouattara) a fost recunoscut de ONU ca învingător al alegerilor prezidenţiale. Situaţia în cadrul misiunii diferă de la localitate la localitate. Cea mai instabilă localitate este Abidjan, unde susţinătorii lui Gbagbo au atacat şi incendiat cîteva vehicule ONU, inclusiv o ambulanţă, trupele ONU fiind forţate să deschidă focuri de avertizare. La moment, se fac eforturi pentru rezolvarea paşnică a acestei crize. Astfel, Uniunea Africană a numit un grup de lucru format din 5 şefi de state pentru a soluţiona pe cale paşnică conflictul.
Tabloul general în Coasta de Fildeş conturează disperarea populaţiei locale. Alegerile au fost aşteptate de cinci ani, fiind tot timpul amînate în această perioadă. Oamenii îşi doreau să iasă din situaţia de criză. De aceea, s-au şi dus 85% la vot. Dezamăgirea acestor oameni este cu atît mai mare cu cît alegerile, în loc să pună capăt crizei, au agravat-o.
Aşa se explică în mare parte agresiunea care vine din partea oamenilor. “Observatorii militari nu au un program fix de lucru. Acesta depinde de situaţia în zona de responsabilitate a grupei, de necesităţile operaţionale, administrative etc. Iar după alegeri, activităţile observatorilor militari sînt diferite de cele de pînă la această dată. În prezent, grupa în care îndeplinesc serviciul execută patrule doar în interiorul oraşului. Ieşim în afara Yamoussoukro numai în cazuri excepţionale şi cu escortă, din motivul că forţele de ordine din aria noastră de responsabilitate sînt loiale ex-preşedintelui Gbagbo şi deseori au o atitudine ostilă faţă de pacificatori”, zice domnul maior.
La fel, diferă situaţiile cu care se confruntă observatorul nostru în timpul misiunilor de patrulare. “Dacă pînă la alegeri aveam o libertate mare de acţiuni şi deplasare liberă în toată ţara, eram întîmpinaţi cu bucurie de băştinaşi, acum practic la fiecare patrulă apar interdicţii în deplasare din partea forţelor de ordine. Prin urmare, trebuie să negociem, uneori aceste negocieri fiind destul de tensionate”, scrie maiorul Cirimpei.
 
Viaţa continuă …
 
Grija pentru securitatea personală se amplifică atunci cînd nu mai ai atît de mulţi prieteni în jur. “Acum, rareori umblu de unul singur prin oraş. De regulă, sîntem cel puţin 2 observatori militari”. Dar, în pofida crizei acute din ţară, viaţa în Coasta de Fildeş continuă. Poate, pe alocuri, a pornit pe făgaşe noi. În ţară se înregistrează 30 – 35 grade Celsius şi temperatura continuă să crească. Majoritatea timpului liber maiorul Cirimpei îl petrece cu colegii şi lucrînd la menţinerea nivelului de pregătire profesională. La cumpărături ofiţerul merge regulat. Potrivit dumnealui, în Coasta de Fildeş, “preţurile la produsele de provenienţă locală şi la fructe nu sînt mari, pe cînd cele de import sînt exagerate. Cel mai dificil e să găseşti produse de igienă personală de calitate bună”. Piaţa şi locurile din imediata vecinătate sînt împînzite cu cerşetori, majoritatea dintre ei copii. Unii chiar au curajul să ceară bani, bomboane etc. În regiunea Zanzan însă, unde am fost detaşat iniţial, probabil din cauza lipsei surselor de informare, copiii păreau că se tem de pacificatori, unii chiar fugeau de noi plîngînd isteric”, povesteşte maiorul Cirimpei.
Dorul de casă se amplifică şi mai mult atunci cînd vezi multe lucruri, dar care puţine se aseamănă cu ceea ce ştii. “Cred că dorul de cei dragi nu-l poţi depăşi, te poţi doar deprinde cu el. Profesia de militar presupune perioade de timp îndelungate pertrecute departe de casă, prin urmare, e o chestie pe care noi, militarii, ne-am asumat-o la începutul carierei”, îmi zice ofiţerul.
 
„Sînt aici ca să promovez pacea ...”
 
„Fiece zi în misiunea ONU de menţinere a păcii în Coasta de Fildeş este diferită. Programul de lucru al observatorului militar include patrule de rutină, patrule lungi, aeriene, de noapte şi uneori speciale. Deplasările prin junglă constituie 50 % din toate misiunile şi sînt cele mai obositoare şi riscante”, aşa începe povestea pe continentul negru a maiorului Eugeniu Mariţ.
 
Domnul maior Eugeniu Mariţ a primit mandatul de pacificator pentru Coasta de Fildeş la 9 august 2010. La sosirea pe continentul african, dumnealui a parcurs un curs introductiv cu durata de 10 zile în Sebroko (Statul Major al misiunii ONUCI, în oraşul Abidjan). Cursul este esenţial pentru derularea ulterioară a misiunii. Aici se obţin informaţii despre geografia şi istoricul locului, structura etnică şi relaţiile statutare în zonă, despre cultură, tradiţii, în general. Obervatorii militari deprind aici arta negocierii, a modelării unei discuţii, la fel studiază aspecte din istoricul, locul şi rolul misiunii. „Tot aici militarii sînt testaţi la conducerea autovehiculelor de teren, precum şi la cunoaşterea limbii franceze, limba de comunicare locală în această misiune”, zice maiorul Mariţ. După parcurgerea acestei perioade, ofiţerul nostru a primit repartiţie în oraşul Man şi a fost numit, în cadrul echipei, la funcţiile ofiţer responsabil pe lucrul cu personalul G1 şi ofiţer pe transport. Oraşul Man se află în partea de vest a ţării şi este situat la poalele munţilor Toura, La Dent du Man şi Tonkoui. Iar în apropierea oraşului se găsesc numeroase cascade. „Însă, pe data de 9 februarie curent urmează să primesc repartiţie într-o altă localitate, ca rezultat al rotaţiei observatorilor militari la jumătate de an în misiune”, comunică maiorul Mariţ.
 
Urma adîncă a pacificatorilor moldoveni în Africa
 
Tărîmul cu copaci uriaşi, izvoare repezi şi viaţa sălbatică abundentă l-a impresionat pe observatorul nostru. “Sînt foarte uimit de felul cum localnicii transportă orice lucru pe cap, păstrînd un echilibru fin la deplasare. Totodată, de felul cum mamele transportă copiii în spate fără de frica că vor cădea. Nu am mai văzut pe viu nimic asemănător. Cînd am timp liber, încerc să învăţ multe lucruri noi şi utile pentru traiul în condiţii precare şi studiez medicina tradiţională”, scrie ofiţerul, după jumătate de an de trai pe tărîmul Coastei de Azur, care se zice, poate te face să disperi un pic la început, dar, în acelaşi timp, farmecă prin puritatea locurilor şi frumuseţea care se întinde cît cuprinde ochiul. Maiorul Mariţ se străduie să ia cît mai multe din această regiune încă nedescoperită pînă la capăt. „Am avut ocazia să cunosc oameni deosebiţi aici. Aşa cum este, de exemplu, băiatul care îmi asigură paza în locuinţă. El este de origine etnică Yakouba şi de la el învăţ limba locală. Însă nu ezit să-i dau şi eu în schimb cîte ceva, promovîndu-l încet în studierea limbii române şi rezultatul pe care îl are nu este rău. Deja se poate saluta liber în română, înţelege unele expresii, întrebări. Este un băiat foarte ager, deştept şi glumeţ care deprinde totul din mers. Iar eu sînt bucuros că am fost util cuiva în această regiune. Sper că şi lui această experienţă de studiere a limbii române să-i dea un avantaj în viaţă”, scrie pacificatorul.
 
Botezul de “fildeş”
 
Prima misiune pe care a executat-o observatorul militar pe continentul african a fost ca primul botez „de fildeş”. „Este vorba despre o patrulă scurtă de rutină într-un sătuc apropiat de oraşul Man. Atunci am fost numit şef al patrulei, deoarece cunosc bine limba franceză, atît de necesară în comunicarea cu localnicii. În sat, am fost întîmpinaţi de o droaie de copii şi maturi care (aproape ca acasa!) ne-au invitat să conversăm la umbra unui copac. Discuţia s-a axat pe situaţia generală în sat, problemele acute întîmpinate de ei, precum şi modul de viaţă. Am fost foarte emoţionat, deoarece am purtat discuţii de unul singur cu autorităţile localităţii. La plecare, am făcut o poză cu toţi cei adunaţi acolo şi am fost petrecuţi de tot satul ca nişte prieteni sau oameni bineveniţi. Această zi şi experienţă nu o voi uita niciodată”. La fel ca colegul său care îndeplineşte serviciul în oraşul Yamoussoukro, maiorul Mariţ povesteşte despre schimbările produse în programul de muncă al observatorilor după alegerile din toamna anului precedent. „Înainte de perioada de criză, programul de lucru al observatorilor militari era foarte încărcat. Executam patrule cu lungimea de 550 - 600 kilometri pe zi. Fiecărui conducător al automobilului (sîntem doi şoferi) îi reveneau circa 300 kilometri. Iar patrulele de rutină prevedeau cel puţin 50 kilometri în zi. Acum însă s-a redus semnificativ din itinerar”, comunică domnul maior.
 
De mînă cu norocul ...
 
Observatorul militar povesteşte că, uneori, itinerarul misiunii prevede deplasări pe teren accidentat cu lungimea de 75 km, cînd viteza medie de deplasare constituie 15-20 km/oră. „Astfel de patrule sînt foarte obositoare şi cer concentrare maximă”. Patrulele prin junglă sînt dintre cele mai dificile şi costituie 50% din numărul total de patrule efectuate zilnic. „Sîntem nevoiţi să conducem automobilul de teren pe cărări unde nu a călcat niciodată cauciuc. Sau trecem poduri care prezintă nişte copaci putrezi prăvăliţi, încercînd la fiecare traversare norocul. De aceea, acordăm de fiecare dată atenţie sporită tehnicii de securitate”.
 
Ploile tropicale
 
Teritoriul ţării porneşte de la terenurile joase de coastă şi se ridică pînă la platoul aburind al pădurilor tropicale din regiunea centrală şi savanele din nord. Ploile sînt abundente, în special în regiunile de coastă. Sezonul ploios durează între lunile mai şi octombrie. “Iar pericolul de accident în sezonul de ploi este triplu, în mare parte, pentru că apa care se scurge pe drum face şanţuri care nu se observă din cauza vegetaţiei abundente. Din acest motiv, trebuie să fim foarte prudenţi în timpul conducerii”. Şi poate pentru că Dumnezeu iubeşte pe cei ce vin să promoveze pacea, maiorul Mariţ a fost păzit de ambuscade. „Însă, a existat o situaţie cînd viaţa mea şi a colegului senegalez a fost pusă în mare pericol şi, în cîteva clipe, am trecut printr-o groază enormă. Este vorba despre o patrulă zilnică într-un sătuc la 65 km de la bază. La revenire, ne-am întîlnit cu o aglomeraţie de oameni speriaţi înarmaţi cu bîte şi pietre care s-au retras din satul din apropiere unde tocmai s-au desfăşurat ciocniri armate. Ei ne-au înconjurat maşina, ne agresau pe motiv că prezenţa noastră în regiune nu putea opri focurile de arme. Era o situaţie de criză care cerea reacţie rapidă din partea noastră. Atunci mi-am amintit tot ce am învăţat la cursurile de instruire privind negocierea. Metoda noastră de convingere a lucrat bine. Aceasta a fost o adevărată experienţă care m-a convins cît de importantă este instruirea corectă pînă la misiune şi aş vrea să le mulţumesc, în acest context, tuturor instructorilor mei din ţară şi din afara ei”.
Ofiţerul Armatei Naţionale povesteşte că în fiecare zi în Coasta de Fildeş i se întîmplă ceva emoţionant sau uimitor. „Însă, cea mai emoţionantă situaţie mi s-a întîmplat cînd am plecat în oraşul Abidjan, unde trebuia să conduc un coleg care şi-a încheiat mandatul de pacificator. Atunci am mers să fac cumpărături într-unul din marketurile din oraş şi acolo am găsit o surpriză extraordinară care m-a apropiat puţin de casă - îngheţată fabricată în Republica Moldova. Iar îngheţată se găseşte foarte greu în Africa. Bineînţeles, am cumpărat multă îngheţată „de acasă” şi mi-am servit colegii care au rămas la fel de uimiţi ca mine”.
Dar ca acasă, nu e nicăieri. Dorul de cei dragi este din ce în ce mai mare. De aceea, primul lucru pe care l-a procurat maiorul Mariţ în Coasta de Fildeş a fost o cartelă pentru telefonul mobil ca să poată lua legătura cu viitoarea soţie şi rude şi să le zică că este bine. 
 
(Va continua)

Locotenent major Inga Mihailova


© 2011 Ministry of Defense.
All rights reserved.

Resources

Ministry of Defense

e-mail: cancelariama@army.gov.md

General Staff

e-mail: cancelaria.msm@army.md

Social Media