English
 Romana
Ministerul Apararii
Home  Newsroom  Features  Care sînt obiectivele Ministerului Apărării pentru anul 2011?

Care sînt obiectivele Ministerului Apărării pentru anul 2011?



Care sînt obiectivele Ministerului Apărării pentru anul 2011?

Finalizarea procesului de elaborare şi adoptare a Strategiei Securităţii Naţionale şi a Strategiei Militare Naţionale sînt obiectivele principale ale Ministerului Apărării pentru anul 2011, deoarece punerea în aplicare a acestor două documente ne va permite să elaborăm o nouă structură a armatei şi să schimbăm cadrul legislativ cu privire la apărare.

Printre priorităţile Ministerului Apărării se numără şi elaborarea, cu sprijinul Guvernului, a unui program de construcţie a spaţiului locativ pentru cadrele militare, care va reduce gravitatea problemei respective în rîndul efectivului, precum şi continuarea procesului de schimbare a uniformei militare, care a fost aprobată prin decret prezidenţial în 2010.

Ca să anticipez următoarea întrebare – trecerea la uniforma nouă ne va costa circa 8 mln lei, suma respectivă încadrîndu-se în alocaţiile bugetare anuale pentru echipament. Accentuez că echiparea militarilor în uniforme noi va avea loc treptat, odată cu epuizarea stocurilor existente din dotarea Armatei Naţionale.

De ce are nevoie Armata Naţională pentru a corespunde standardelor europene?

De finanţare adecvată şi, nu în ultimul rînd, de susţinerea iniţiativelor înaintate de Ministerul Apărării în Guvern şi Parlament. Anul trecut, bugetul militar al Republicii Moldova a constituit 227 de milioane de lei, fiind cel mai mic atît din Europa, cît şi din spaţiul ex-sovietic. De exemplu, dintre fostele republici sovietice, în anul 2011, mai puţin de un procent din PIB au alocat pentru apărare Republica Moldova şi Kazahstanul, 0,55% şi, respectiv, 0,9%. Dar, dacă transformăm aceste cifre în bani reali, atunci rezultă că noi vom cheltui pentru apărare 29 de milioane de dolari SUA, iar Kazahstanul – 1297 de milioane de dolari. Prin urmare, cheltuielile pentru apărare au fost şi sînt foarte mici, iar aceasta presupune întregul spectru de cheltuieli suportate de stat pentru Forţele Armate, inclusiv achiziţionarea şi modernizarea de echipamente militare şi armamente, salariile militare, costurile operaţiunilor militare, construcţii, asigurări, cercetări şi educaţie.

Criza economică a afectat armata?

Indiscutabil… Dacă e să continui tema finanţării Armatei Naţionale, atunci trebuie să remarc că bugetul alocat Ministerului Apărării a acoperit necesităţile armatei doar parţial. Majoritatea banilor alocaţi au fost direcţionaţi spre achitarea indemnizaţiilor băneşti ale militarilor, asigurarea medicală, alimentare, echipament, precum şi spre plata serviciilor comunale.

Totodată, austeritatea financiară a influenţat negativ încadrarea în Armata Naţională a specialiştilor calificaţi din sectorul civil. Totodată, a sporit şi numărul de militari, în special din categoria soldaţi şi sergenţi prin contract, care s-au eliberat din iniţiativă proprie din Armata Naţională.

Analiza efectuată relevă că motivul principal în scăderea atractivităţii şi motivaţiei pentru serviciul militar pe contract rezidă în anularea obligativităţii statului cu privire la asigurarea cu spaţiu locativ a militarilor. De asemenea, motivarea lor a fost afectată atît de suspendarea plăţilor pentru închirierea spaţiului locativ, cît şi de îngheţarea creşterii salariale pînă în anul 2013.

Cum apreciaţi colaborarea Republicii Moldova cu Alianţa Nord-Atlantică? Sînteţi adeptul aderării la NATO?

Cooperarea dintre Republica Moldova şi Alianţa Nord-Atlantică este benefică şi reciproc avantajoasă, axată primordial pe prevederile Planului Individual de Acţiuni al Parteneriatului (IPAP). Această colaborare reprezintă o etapă calitativ nouă în aprofundarea relaţiilor cu Alianţa şi constă în implementarea unor programe ce prevăd realizarea de către statele partenere a unor reforme în cadrul sectorului de securitate şi apărare.

Prin implementarea IPAP, Republica Moldova, care este un stat neutru, nu urmăreşte obiectivul aderării la NATO, ci speră să utilizeze Planul pentru accelerarea procesului de reforme în sectoarele apărării şi securităţii naţionale. De exemplu, prin programul Alianţei „Ştiinţă pentru pace şi securitate”, în Moldova au fost implementate 18 proiecte, inclusiv cel de nimicire a circa 300 de tone de melanj, un component foarte toxic, folosit drept combustibil pentru rachete, de lichidare a circa 14 mii de mine antipersonal şi 12 mii de focoase pentru acestea, interzise prin convenţie internaţională, de colectare a peste 3 mii de tone de pesticide, rămase încă de pe timpurile Uniunii Sovietice, a căror nimicire costă 4,5 milioane de euro etc.

Cît priveşte aderarea la NATO, aceasta este o chestiune politică, care poate fi adoptată doar după o consultare cu toţi cetăţenii ţării, deci prin organizarea unui referendum. La ora actuală, cetăţenii moldoveni, în marea lor majoritate, au o percepţie ostilă referitor la NATO.

Mai mult, cu toate că avem statut de stat neutru, parteneriatul cu Alianţa Nord – Atlantică este de o stringentă necesitate, deoarece neutralitatea nu înseamnă numai lipsa trupelor străine pe teritoriul naţional şi neaderarea la blocuri militare. Neutralitatea presupune, înainte de toate, capacitatea de a te apăra independent de un eventual atac. Neutralitatea mai înseamnă că statul ar trebui să aloce mult mai multe surse financiare domeniului apărării. De exemplu, unele ţări, care au acelaşi statut ca şi Moldova, direcţionează pentru apărare de la 1,3 pînă la 2,5% din PIB. Pe de altă parte, în cazul în care ţara este membră a unui bloc militar, nu există necesitatea să întreţină, spre exemplu, un sistem de apărare anti-aeriană foarte costisitor, deoarece această capacitate poate fi îndeplinită de unul dintre partenerii de alianţă. Cu alte cuvinte, dacă eşti neutru, eşti nevoit să acoperi de sine stătător toate aceste necesităţi de apărare. Ţările mici, precum Republica Moldova, nu pot face faţă, din punct de vedere economic, acestor cerinţe.

Cum trebuie să înţeleagă un simplu cetăţean integrarea euro-atlantică?

Cetăţeanul de rînd trebuie să înţeleagă setul de valori euro-atlantice. Este un set de valori democratice, de construcţie a vieţii sociale, politice şi economice, diferite de cele moştenite din perioada post-sovietică.

Sînteţi mulţumit de nivelul de pregătire al ofiţerilor din cadrul Armatei Naţionale?

Ofiţerii noştri întotdeauna au avut o pregătire bună. Începînd cu anul 1994, ei participă la diferite cursuri de instruire, organizate în cadrul Programului „Parteneriat pentru Pace” sau de către instituţiile de învăţămînt militar din SUA, Germania, România, Grecia alte state occidentale.

De exemplu, prin intermediul Programului Educaţia Militară şi Antrenament Internaţional, patronat de SUA, anual, cîte 20 de ofiţeri din cadrul Armatei Naţionale pleacă la studii în această ţară. Am luat parte şi eu la programul dat – am absolvit Colegiul de Comandament şi Stat Major al Armatei SUA, am făcut masteratul în domeniul securităţii internaţionale şi al relaţiilor civil-militare şi un şir de alte cursuri, care îmi sînt utile în procesul de conducere a ministerului.

Pînă în 2001, am colaborat intens şi cu România, unde pregăteam locotenenţi, dar apoi, la decizia comandantului suprem de atunci, a fost întreruptă colaborarea. Guvernarea comunistă a refuzat programele de instruire pe care ni le-au oferit Grecia, România şi Germania. În 2010, am reluat parteneriatul cu România şi acum beneficiem de circa 100 de burse oferite de Bucureşti.

Aici, acasă, Academia Militară „Alexandru cel Bun” din Chişinău pregăteşte militari pentru Armata Naţională, trupele de carabinieri şi cele de grăniceri. Acum am început restructurarea programului de studii la această instituţie, introducînd cîteva cursuri noi, cum este leadership-ul, relaţiile civil-militare, relaţiile publice, administraţia publică, managementul finanţelor.

Sînt ferm convins că ofiţerii noştri pot face faţă cu brio oricărei situaţii, chiar mai bine decît alţii, fapt demonstrat de pacificatorii moldoveni în Irak, de observatorii militari moldoveni aflaţi în misiune sub egida ONU în Africa, sub egida OSCE – în Georgia, în Osetia şi în Balcani. Oriunde au fost detaşaţi militarii noştri, ei au dat dovadă de o pregătire corespunzătoare.

Vă rog să ne vorbiţi despre operaţiunile de menţinere a păcii la care participă militarii moldoveni.

Istoria participării Armatei Naţionale în operaţiuni de menţinere a păcii datează cu anul 1997, cînd primii ofiţeri au fost detaşaţi în misiuni de acest gen. De atunci şi pînă în prezent, militarii moldoveni au fost încadraţi în operaţiuni sub egida OSCE, NATO şi ONU în Cecenia, Kosovo, Macedonia, Georgia, Bosnia şi Herţegovina, Liberia, Coasta de Fildeş, Sudan etc. Totuşi, cea mai reprezentativă, ca număr şi impact, rămîne misiunea post-conflict de restabilire a Irakului, unde Armata Naţională a fost prezentă în cadrul forţelor multinaţionale cu şase contingente de militari, cu un efectiv de 170 de militari.

Personal, pledez pentru participarea Republicii Moldova la misiuni de menţinere a păcii, conduse de ONU, OSCE, sau alte formate acceptate de legislaţia naţională, cu atît mai mult, cu cît programul de guvernare al Alianţei pentru Integrare Europeană prevede „transformarea Republicii Moldova dintr-o sursă de insecuritate într-un contribuitor la securitatea regională şi internaţională prin participarea activă la Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) a UE şi la acţiunile internaţionale de stabilizare şi menţinere a păcii”.

Pe lîngă aspectul politic, în ceea ce priveşte participarea la acest gen de operaţiuni, este important să spunem că adevăraţii militari cresc şi se formează în teatrele de operaţiuni. Totuşi, decizia de a participa la asemenea operaţiuni aparţine exclusiv Parlamentului.

Care este viziunea Dvs. privind detaşarea militarilor Armatei Naţionale în operaţiuni internaţionale?

Sînt adeptul acestei idei, întrucît Armata Naţională dispune de capacitatea de participare la operaţiuni de menţinere a păcii. Cu regret, obiectivul privind transformarea Republicii Moldova din consumator în contribuitor la securitatea internaţională nu a fost îndeplinit, inclusiv din lipsa voinţei politice. Din cauza că, în trecut, guvernarea şi opoziţia nu au găsit consens pe acest subiect, armata a avut de suferit enorm. Armata Naţională a stagnat, pentru că nu am reuşit să ne dezvoltăm, să realizăm profesionalizarea graduală a armatei şi să obţinem experienţă în pregătirea şi executarea misiunilor respective. Subliniez că militarii Armatei Naţionale sînt pregătiţi să îndeplinească în teatrele de operaţii internaţionale misiuni de înaltă responsabilitate. Aceste misiuni contribuie la consolidarea imaginii Republicii Moldova ca ţară care îşi respectă angajamentele asumate pe plan extern.

Ce perspectivă au băieţii care vor să aleagă o profesie militară?

Stagiul militar deschide actualmente oportunităţi reale de afirmare socială. Fiind în armată, tinerii învaţă nu numai arta militară, dar şi specialităţi care îi ajută să răzbată în viaţă. Spre exemplu, pînă la sfîrşitul acestui an, Armata Naţională va pregăti circa 300 de conducători auto, mai avem cursuri de bucătari, mecanici auto etc.

În afară de aceasta, livretul militar deschide oportunităţi de angajare în cîmpul muncii în alte structuri de forţă: Serviciul Pază de Stat, în structurile Ministerului Afacerilor Interne sau Serviciul Vamal. Atunci cînd concurează pentru un loc vacant, tinerii pregătiţi de Armata Naţională au prioritate, deoarece sînt bine educaţi, posedă o ţinută şi o pregătire fizică temeinică, sînt punctuali şi cunosc ce înseamnă onoarea, acestea fiind valori de nepreţuit. Cu alte cuvinte, o pregătire solidă în armată este cel mai bun paşaport pentru viaţă.

Care sînt principiile de bază, după care vă conduceţi în politica de cadre?

Politica de cadre este una simplă – militarii Armatei Naţionale sînt promovaţi în funcţie de profesionalism. În afară de aceasta, este luat în considerare spiritul de iniţiativă, capacitatea organizatorică, cunoaşterea limbilor moderne şi, nu în ultimul rînd, patriotismul. Potenţialul uman al armatei este extraordinar, iar oamenii reprezintă cel mai important patrimoniu al Armatei Naţionale.

Ce intenţionaţi să întreprindeţi pentru a îmbunătăţi protecţia socială a militarilor, în special privind asigurarea cu spaţiu locativ?

Un loc stabil de trai înseamnă enorm de mult pentru ofiţerii şi familiile lor. Pentru mine este foarte important ca militarii Armatei Naţionale să nu fie măcinaţi de problemele sociale, dar să fie preocupaţi de instruirea efectivului şi pregătirea de luptă. Pornind de la aceasta, îmbunătăţirea calităţii vieţii militarilor reprezintă o prioritate pe agenda mea de lucru.

La ora actuală, Ministerul Apărării a elaborat un program de dezvoltare a proiectelor ce vizează oferirea spaţiului locativ de serviciu, program pe care l-am şi înaintat pentru examinare la Guvern. Acest program este bazat pe vînzarea unor terenuri de care Armata Naţională nu are nevoie, astfel ca din banii obţinuţi să fie construite blocuri locative de serviciu pentru militari.

Care sînt cheltuielile pentru întreţinerea unui militar în termen?

Costul raţiei zilnice pentru un militar în termen este de 30 de lei, iar cheltuielile pentru asigurarea cu echipament a unui militar sînt de circa 4370 de lei anual. Pe lîngă acestea, există şi alte cheltuieli ce ţin de asigurarea medicală şi serviciile comunale, adică energie electrică şi termică, apă şi canalizare etc.

Ce perspectivă există pentru trecerea la o armată profesionistă?

Astăzi, circa 50 la sută din efectivul Armatei Naţionale este angajat în bază de contract. Continuarea profesionalizării armatei este un element de bază în reforma de apărare. Cu toate acestea, realizarea obiectivului privind profesionalizarea graduală a Armatei Naţionale întîmpină unele greutăţi, motivate de finanţarea sub nivel a instituţiei.

Dar, în pofida acestor greutăţi, lucrul în direcţia respectivă continuă. Drept exemplu poate servi modernizarea structurii, principiilor de completare şi de pregătire a Batalionului 22 de menţinere a păcii „Căştile albastre” şi a Batalionului cu destinaţie specială „Fulger”. Potrivit măsurilor întreprinse, spre sfîrşitul anului 2014, unităţile menţionate vor fi compatibile cu structurile partenerilor occidentali, fiind organizate, instruite şi echipate, pentru a face faţă riscurilor convenţionale, crizelor şi conflictelor actuale.

Ce salariu vor avea militarii prin contract şi vor mai fi ei asiguraţi cu spaţiu locativ?

Nu pot prezice ce salariu vor avea în viitor militarii prin contract. În schimb vă pot spune că, în prezent, salariul mediu al militarilor este de circa 3 mii de lei. Totodată, trebuie menţionat că, majorarea salariilor nu este prevăzută pînă în anul 2013. Subliniez că drepturile băneşti ale militarilor prin contract au fost majorate ultima dată în anul 2009 cu aproximativ 10%.

Cum veţi lupta cu fenomenul infracţiunilor din armată?

Ministerul Apărării are toleranţă zero faţă de orice infracţiuni, deoarece avem standarde înalte faţă de angajaţii noştri. Considerăm că, atît huliganismul de cazarmă, cît şi orice act de corupţie este incompatibil cu statutul de militar şi subminează autoritatea Armatei Naţionale. Drepturile şi demnitatea fiecărui militar sînt respectate indiferent de grad şi funcţie. Fiecare infracţiune comisă de cei care poartă uniforma militară este anchetată, iar cei vinovaţi sînt sancţionaţi conform legislaţiei în vigoare.

De exemplu, în 2010, au fost depistate cîteva cazuri de corupţie cu implicarea unor militari din cadrul secţiilor administrativ-militare teritoriale. Aceştia au fost prinşi în flagrant delict pentru luare de mită în schimbul urgentării perfectării livretului militar, deşi, în conformitate cu legislaţia în vigoare, documentul respectiv se eliberează gratis. Aceste cazuri de corupţie au fost elucidate, iar ofiţerii respectivi au fost eliberaţi din Armata Naţională şi deferiţi justiţiei.


© 2011 Ministry of Defense.
All rights reserved.

Resources

Ministry of Defense

e-mail: [email protected]

General Staff

e-mail: [email protected]

Social Media