Armata pe platoul de filmare

Ca să aflăm formula succesului unui actor celebru şi să discutăm puţin despre armată, am mers în ospeţie la actorul Mihai Volontir, unul dintre simbolurile cinematografiei moldoveneşti.

— Domnule Volontir, ce vă leagă de armată?

— Vă spun din start că nu am făcut serviciul militar în termen, dar pot să spun că am făcut armata pe platoul de filmare. Din toate filmele cu tematică militară, în care am jucat, am învăţat ceva nou din militărie. Am debutat ca actor în filmul „Se caută un paznic” interpretînd rolul lui Ivan Turbincă, soldat, care a făcut serviciul militar timp de 25 de ani. Apoi au mai urmat rolurile de militari în aşa filme ca „Bărbaţii încărunţesc de tineri”, „De la Bug pînă la Visla”, unde l-am jucat pe eroul Uniunii Sovietice generalul Verşigora.

— Care dintre aceste personaje v-a marcat cel mai mult?

— Toate cîte puţin. Dar cel mai mult mi-a intrat în suflet plutonierul Volentir din filmul „В зоне особого внимания” şi căpitanul Skiba din pelicula „Случай в квадрате 36-80”.

— Au fost grele aceste roluri?

— Nici un rol nu este uşor. Mi-a fost greu, căci trebuia să joc rolul unui plutonier din trupele de desant aerian care pe lîngă toate mai era şi karatist. Trebuia să cunosc elementele de luptă corp la corp, să sparg uşile cu piciorul... Mi-a fost foarte greu, dar după o lună de antrenamente cu instructorii profesionişti de karate, am putut să fac faţă scenariului.

— Se spune că armata este o şcoală a vieţii. Pentru dumneavoastră aceste roluri pot fi considerate o şcoală a vieţii?

— Desigur! O şcoală bună a vieţii! Unde eu puteam să aflu, să văd şi să fac toate aceste lucruri noi, decît pe platoul de filmare? Şcoala vieţii, da... Cred că anume această şcoală m-a făcut aşa cum sînt. Acum de vreo cîţiva ani încoace îmi este mai greu, dar pînă acum mă simţeam un băiat tînăr, energic. Chiar dacă eram bolnav, nu mai simţeam boala. Cred că anume această experienţă m-a ajutat să trec peste toate greutăţile vieţii.

— Domnule Volontir, rolul ţiganului Budulai din filmul „Ţiganii” v-a adus celebritatea. Pentru dumneavoastră personal acest rol este unul deosebit?

— Pentru mine este un rol ca şi celelalte roluri. Pur şi simplu, filmul „Ţiganii” nu a fost filmat pentru ecranul mare, ci pentru televiziune. A fost un film „îndrăzneţ”, care a intrat în fiecare casă. De aceea şi a căpătat o popularitate atît de mare. Apropo, filmele „В зоне особого внимания” şi „Ответный ход” sînt de acelaşi gen. Ele la fel erau derulate la televizor foarte des. Chiar şi în prezent, în fiecare an, în ajunul zilei de 23 februarie, aceste filme apar la unele posturi de televiziune.

— Deschideţi-ne secretul, cum aţi reuşit să faceţi o carieră perfectă atît în cinematografie, cît şi la teatru?

— Fiind nedespărţit de Teatrul „V. Alecsandri”, eu lucram şi în cinematografie. Mi se acordau 45 de zile de concediu şi în această perioadă mă deplasam la filmări. Nu puteam să abandonez scena de teatru. Şi acum îmi pare foarte bine de ceea ce am facut — că m-am filmat şi în 40 de filme şi am jucat în vreo 120 de spectacole.

— La ce lucraţi acum?

— În prezent regizez spectacole la Teatrul „V. Alecsandri” din Bălţi. Lunar în teatrul nostru se joacă 25 de spectacole, majoritatea dintre acestea fiind apreciate şi premiate atît la nivel naţional, cît şi peste hotarele republicii. Doresc să-mi închei cariera de actor şi de regizor anume în Teatrul „V. Alecsandri”, în care cîndva mi-am început-o. Dar pînă atunci mai am multe proiecte de realizat (zîmbeşte).

— Dacă permiteţi, să revenim la tematica militară. La moment credeţi că Republica Moldova are nevoie de o armată?

— Sigur că are nevoie. Menirea armatei este nu doar de a apăra un popor sau un stat, ci şi de a educa tînăra generaţie. Unde se vor face bărbaţi adevăraţi toţi băieţii noştri tineri, dacă nu vom avea armată? Cînd am privit parada militară la televizor şi cînd i-am văzut pe soldaţi păşind sincron în Piaţa Marii Adunări Naţionale, chiar mi-a părut bine pentru ei şi m-am convins încă o dată de faptul, că avem nevoie de armată. Eu cred că acel an, pe care tînărul îl petrece la militărie, îi va prinde bine pe tot parcursul vieţii.

— Ce sfat puteţi să le daţi băieţilor, care stau la îndoială să facă armata sau nu?

— Eu ia-şi sfătui, în cazul în care le permite sănătatea, să facă fără îndoieli serviciul militar, căci asta este o şansă bună să capeţi experienţa necesară pentru viaţă, să devii bărbat. Înainte, în timpurile sovietice, exista o problemă — distanţa dintre casă şi locul de îndeplinire a serviciului militar. De exemplu, erai din Chişinău, dar armata o făceai la Vladivostok sau la Kaliningrad. Acum această problemă nu mai există. Soldaţii pleacă în concedii la baştină destul de des şi de aceea despărţirea de părinţi nu trebuie să-i sperie.

— Domnule Volontir, vă mulţumesc pentru timpul acordat şi vă doresc multă sănătate şi succes în realizarea proiectelor dvs!

Interviu realizat de Dmitrii VOSIMERIC