Romana
Femeile, Pacea și Securitatea
Problematica egalităţii de şanse între bărbaţi şi femei este de mare actualitate, atât la nivel internaţional în cadrul structurilor ONU, UE, NATO, OSCE, cât şi la nivel naţional. Astfel, tot mai multe organizaţii internaţionale şi reprezentanţi naţionali ai diferitelor state pun accent pe aplicarea prevederilor Rezoluţiei 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al ONU, privind creşterea reprezentativităţii şi participării femeilor în misiuni și operații internaționale de pacificare, crearea unui climat propice pentru participarea femeilor în procesele de negociere a păcii în procesele de mediere a conflictelor militare etc. Prin adoptarea Rezoluţiei 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al ONU privind Femeile, Pacea și Securitatea, se recunoaşte efectul disproporţionat al conflictelor asupra femeilor şi se subliniază rolul esenţial al acestora în prevenirea conflictelor, în situații de post-conflict, precum şi în eforturile de reconstrucţie. În vederea atingerii obiectivelor propuse, Rezoluţia 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al ONU se raportează la cei 4 piloni: Participarea — presupune asigurarea creşterii participării femeilor în procesul decizional atât pe plan naţional şi regional, cât şi în cadrul instituţiilor internaţionale şi al mecanismelor pentru prevenirea, conducerea şi soluționarea conflictelor, în misiunile/operaţiile de menţinere a păcii, în special în rândul observatorilor militari. Protecţia — presupune ca părţile aflate într-un conflict armat să întreprindă măsuri speciale pentru protejarea femeilor şi fetelor de violenţa bazată pe diferenţa de sex şi respectarea caracterului civil şi umanitar al aşezărilor şi taberelor de refugiaţi. Prevenţia — presupune luarea de măsuri speciale pentru prevenirea violenţei împotriva femeilor prin urmărirea în justiţie a celor care încalcă legile internaţionale şi sprijinirea iniţiativelor femeilor în procesul de pace şi rezolvare a conflictelor. Reabilitarea — presupune ca toate părţile dintr-un conflict armat să respecte caracterul civil şi umanitar al aşezărilor şi taberelor de refugiaţi şi să ia în considerare nevoile particulare ale femeilor şi fetelor. Așadar, procesul integrării femeilor în sectorul de securitate și apărare, în ansamblu, precum și în cadrul Ministerului Apărării și Armatei Naționale, în particular, este ireversibil și se dovedeşte a fi un succes. Acest proces nu este însă pe deplin complet şi sunt necesare eforturi susţinute de continuare a politicilor şi acţiunilor pentru sprijinirea egalităţii de gen. De menționat că, promovarea femeilor, în diverse domenii, inclusiv în funcții de conducere (decizionale), reprezintă în întreaga lume o provocare şi o dovadă a maturităţii democraţiei.
|
