Parteneriatul Pentru Pace

"Întrebările frecvente" din compartimentul Parteneriatul Pentru Pace

Dacă nu ați găsit răspunsul necesar - adresați întrebarea cu ajutorul formei de expediere a Mesajelor

• Ce este Parteneriatul pentru Pace?

  Răspuns:

  Parteneriatul pentru Pace (PfP) este principalul mecanism de realizare în practică a legăturilor pe probleme de securitate între Alianţă şi partenerii săi, precum şi de creştere a interoperabilităţii între parteneri şi NATO. Prin programe detaliate care reflectă capacitaţile şi interesele individuale ale partenerilor, aliaţii şi partenerii conlucreaza în scopul promovării transparenţei, planificării şi bugetării apărării naţionale, controlului democratic al forţelor armate, pregătirii pentru dezastre civile şi alte urgenţe şi al dezvoltării capacităţii de a lucra împreuna, inclusiv pentru operaţii PfP conduse de NATO.

• Ce presupune Logistica de consum în cadrul Programului Parteneriatului pentru Pace?

  Răspuns:

  Majoritatea activităţilor de logistică de consum din cadrul programului de lucru al Parteneriatului şi a programelor individuale de parteneriat, precum şi al programelor bilaterale aprobate la nivel naţional, se înscriu în următoarele categorii:

  vizite ale unor echipe în ţara parteneră pentru a se studia câmpul de acţiune al unei eventuale cooperări pe probleme logistice şi organizarea de cursuri de logistică;

  schimbul de informaţii, consultanţă din partea experţilor, asistenţă tehnică, cursuri de logistică, contribuţia logisticii la cursurile pe tema menţinerii păcii şi exerciţii logistice;

  contacte oficiale, precum dezbateri ale personalului, seminarii şi ateliere de lucru;

  armonizarea şi standartizarea conceptelor, politicilor, materialelor, procedurilor şi ale altor aspecte ale structurilor şi sistemelor logistice.

   

• Ce presupune Asistenţa tehnică pentru ţările participante la Parteneriatul pentru Pace?

  Răspuns:

  Agenţia NATO pentru întreţinere şi arpovizionare(NAMSA) este autorizată să asigure asistenţă tehnică rambursabilă ţărilor participante la Parteneriatul pentru Pace. această asistenţă, iniţial de natură consultativă, va include pe termen lung gestionarea şi operaţiunile logistice. În afară de aceste activităţi multinaţionale există contacte logistice bilaterale extinse între ţări membre NATO şi statele din cadrul Parteneriatului.

• Ce reprezintă IPAP?

  Răspuns:

  Lansate în noiembrie 2002 la Summit-ul de la Praga, Planurile individuale de acţiuni ale parteneriatului (IPAP-urile) sunt documente destinate ţărilor cu dorinţă politică şi abilităţi de aprofundare a relaţiilor sale cu NATO. Concepute pe o perioadă de doi ani, asemenea planuri sunt destinate să plaseze într-un document unic variatele mecanisme de cooperare ale statului-partener cu Alianţa, punînd accent în principal pe reforme interne. Georgia a fost primul stat care a semnat un IPAP cu NATO la 29 octombrie 2004, exemplu urmat mai tîrziu şi de Azerbaijan, Armenia, Kazakhstan. Republica Moldova a semnat Planul individual de acţiuni al parteneriatului Moldova – NATO la 19 mai 2006.

• Care este scopul implementării IPAP?

  Răspuns:

  Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului (IPAP) reprezintă o etapă calitativ nouă în aprofundarea relaţiilor cu NATO şi constă în elaborarea de comun acord a unor Programe (Planuri) de activitate ce prevăd realizarea de către statele partenere a unor reforme în cadrul sectorului de securitate şi apărare în conformitate cu necesităţile specifice fiecărui stat. Ţinînd cont de statutul său de neutralitate, Moldova, prin implementarea Planului Individual de Acţiuni (IPAP), nu urmăreşte obiectivul aderării la Alianţa Nord-Atlantică (NATO), ci speră să utilizeze Planul pentru accelerarea procesului de reforme în sectoarele apărării şi securităţii naţionale.

• Ce este de fapt NATO?

  Răspuns:

  Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) este o alianţă formată din 26 de state din America de Nord şi Europa care şi-au asumat responsabilitatea de a îndeplini obiectivele cuprinse în Tratatul semnat la 4 Aprilie 1949. În conformitate cu prevederile Tratatului, rolul fundamental al NATO este ca, prin intermediul căilor politice şi militare, să apere libertatea şi securitatea statelor membre.

  NATO are un rol deosebit de important în soluţionarea situaţiilor de criză, precum şi în cadrul operaţiunilor de menţinere a păcii.

• De ce e nevoie să existe NATO după încheierea Războiului Rece?

  Răspuns:

  Odată cu dezmembrarea Uniunii Sovietice a dispărut şi pericolul pentru securitatea euroatlantică generat de către aceasta. Din păcate însă, căderea zidului berlinez nu a însemnat şi instaurarea unei securităţi şi stabilităţi depline pe continentul european, noi provocări făcîndu-şi rapid apariţia (de exemplu conflictele interetnice sau, mai recent, terorismul). În aceste condiţii s-a impus necesitatea reformării Alianţei şi direcţionării spre noi priorităţi. Astfel, în prezent NATO incearcă să intărească securitatea şi stabilitatea euroatlantică prin: păstrarea legăturii transatlantice; menţinerea unor capabilitaţi militare eficace şi suficiente pentru descurajare şi apărare, pentru îndeplinirea întregului spectru de misiuni ale NATO; întărirea capacităţii de gestionare cu succes a crizelor; continuarea procesului de deschidere faţă de noi membri şi urmărirea constantă a relaţiilor de parteneriat, cooperare şi dialog cu celelalte ţări ca parte a abordării problemelor de securitate euroatlantică prin cooperare, inclusiv in domeniul controlului armamentelor şi dezarmării.

• De ce trebuie să colaboreze Republica Moldova cu NATO, de vreme ce este o ţară neutră?

  Răspuns:

  Actualmente, Republica Moldova intenţionează să se angajeze în reformarea tuturor structurilor naţionale de securitate şi apărare în vederea edificării capacităţilor adecvate pentru asigurarea securităţii naţiunii şi în scopul de a dispune de capacităţi pentru a contribui la operaţiuni internaţionale la nivelul potrivit. În acest context, colaborarea cu Alianţa Nord-Atlantică prezintă mai multe avantaje: beneficierea de consultări, expertizări şi facilităţi de acces la informaţii, folosirea experienţei NATO în domeniul gestiunii situaţiilor de criză, întărirea capacităţii de rezistenţă faţă de noile provocări internaţionale ce pot afecta securitatea naţională a oricărui stat (precum terorismul), ş.a. De remarcat e faptul că o colaborare cu NATO nu presupune neapărat şi renunţarea la statutul de neutralitate a statului.